Bine ați venit „online”!

are-you-addicted-to-checking-work-email-800x565„V-aţi făcut planuri de Sărbători?”
Aceasta este întrebarea pe care o tot aud în jur de ceva vreme. Evident, unii şi-au făcut planuri, alţii nu. Unii vor merge la munte, alţii pe la ţară, alţii acasă cu prietenii şi familia, şi aşa mai departe. Ceea ce omit să spună toţi atunci când răspund la această întrebare este că vor fi tot timpul online. Pentru că aşa este. Viaţa noastră s-a mutat pe internet.

Suntem cu prietenii sau familia, dar acest lucru trebuie să se vadă şi pe Facebook. Recunosc, şi eu fac asta. Ne aşezăm la masă, dar înainte de a gusta din bucatele alese, postăm pe Facebook o poză sau trimitem pe Whatsapp unui prieten care petrece în altă parte. Dacă în timp ce mâncăm sau depănăm amintiri, telefonul ne anunţă că avem un mesaj nou, întrerupem totul pentru a verifica şi a răspunde.

Petrecem pe internet, ne îndreptăm spre casă conversând pe internet, muncim pe internet, și mai ales – iubim pe internet. Suntem permanent conectaţi la o lume virtuală care ne creează iluzia apartenenţei la o comunitate, fără să ne dăm seama că, dacă internetul s-ar opri definitiv, nimic din ceea ce am construit acolo nu ar mai exista.

Va regăsiţi într-o relaţie în care comunicaţi mai mult pe internet? Surpriză! Relaţia nu există decât în „www”. În realitate nu prea mai aveţi ce să vă spuneţi. În realitate nu vă puteţi trimite pupici cu inimioare înainte de culcare sau diminieața la prima oră. În realitate trebuie să vă apropiaţi, să daţi voie intimităţii să se instaleze, iar asta vă cam sperie. Nu? De câte ori nu v-aţi simţit incomod la întâlnirea cu o persoană pe care nu aţi apelat-o decât pe Whatsapp timp de câteva săptămâni? Nu-i aşa că gesturile nu mai veneau de la sine? Nu-i aşa că v-a şocat primul contact vizual? Nu-i aşa că aţi simţit fiori pe şira spinării? Dacă nu, înseamnă că toţi pupicii cu inimioare au fost trimişi la întâmplare, pentru că erau mai uşor accesibili fiind folosiţi atât de des. Dacă da, înseamnă că v-aţi prins. Intimitatea nu se creează online. Nu te poţi apropia de o persoană folosind emoticoane. Oricâte inimioare i-aţi trimite, nimic nu se compară cu îmbrăţişarea şi cuvintele rostite privindu-l în ochi pe celălalt. Oricâte îmbrăţişări şi moace îndurerate i-aţi trimite, nu-i poţi fi alături cuiva decât dacă eşti lângă el sau ea.

Dacă avem notificări pe telefon, simţim că suntem vii. Dacă nu, avem impresia că suntem aproape morţi, că toţi ne-au uitat, că viaţa noastră nu are valoare dacă nu are internet. De ce nu înţelegem că dacă cineva vrea să ne găsească, o poate face şi dacă suntem deconectaţi? „Dacă vrei cu adevărat ceva, găseşti o cale. Dacă nu, găseşti o scuză.”

Toată lumea vorbeşte despre dependenţa de alcool, tutun şi aşa mai departe, ca de ceva dăunător şi distructiv si pe bună dreptate. Totuşi, puţini vorbesc despre dependenţa de internet. De ce? Pentru că aceasta distruge mai lent. Distruge emoţii, relaţii, abilităţi. Atacă la nivel mental, deşi noi credem că ne aduce un beneficiu – înlesneşte comunicarea -, însă de calitatea comunicării şi relaţionării nu se mai îngrijeşte nimeni.

Va pup pe toţi (pentru că virtual pot, evident)! :*

how-to-support-someone-addicted-to-pain-pills-800x565

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s