Într-o zi

Rainy_Mysty_Autumn_2_by_Alharaca

Într-o zi te-am cunoscut şi nu ştiu ce-am simţit. N-am reţinut acea zi. În altă zi ne-am vorbit, însă tot ce-am simţit a fost emoţia conversaţiei cu un străin. Presupun că ne-am vorbit zile la rând fără să fi ţinut cont de cursul discuţiei, fără impresii, fără profunzime.

Într-o zi ne-am vorbit din nou şi am simţit nesiguranţă. Vocea şi mâinile îmi tremurau, dar sper că tu nu ai observat acest lucru. Am încercat din răsputeri să îl ascund. Într-o zi mi-am dorit să mai vorbim, deşi tremurul interior părea de nesuportat. Apoi am înţeles că-i pot face faţă, că merită efortul deoarece prezenţa ta era mult mai importantă decât roşeaţa din obrajii mei şi stângăciile care ar fi putut să-mi strice „imaginea”.

Într-o zi am simit că fără tine ziua nu ar avea culoare. Te-am chemat, te-am forţat (sau nu) să-mi fii alături şi ai fost. În acea zi am fost eu însămi lângă tine, iar asta părea să nu te deranjeze. Într-o zi coincidenţa ne-a lovit, iar eu am început să mă întreb dacă nu cumva acesta este un semn că trebuie să te cunosc mai bine.

Într-o zi am început să mă dezvălui, ai început să te dezvălui. Mi-a plăcut cum am fost, mi-a făcut plăcere să te descopăr. Într-o zi am remarcat că numai în prezenţa ta pot fi eu – liberă, energică, frumoasă, spontană. Mi-am dorit atunci încă o zi lângă tine şi o secundă în plus. Te-am avut şi te-am savurat. Am asimilat fiecare moment în care am putut să te ating, să mă atingi, să te întipăresc pe piele, în minte, în suflet. De atunci, în fiecare clipă, mi-am dorit încă o secundă în plus.

Într-o zi am remarcat că-mi lipseşte prezenţa ta, că dacă nu eşti, fiecare părticică din mine te cheamă, te doreşte. Am simţit că mă topesc de dorul tău, că mă doare absenţa ta aşa cum doare când din suflet îţi este smulsă o jumătate. Te-am visat, te-am transpus în fiecare experienţă reală sau închipută, şi mi-am dat seama că mi-e bine cu tine.

Într-o zi mi-am dat seama că nu am loc în viaţa ta şi m-am obişnuit cu acest gând. În altă zi mi-ai făcut loc pentru încă o clipă. Am retrăit-o de mii de ori, până la epuizare. Au urmat zile în care m-ai bântuit neîncetat, în care eram cu tine în suflet, dar fără tine alături.

Într-o zi ţi-am spus că m-am îndrăgostit. De cine? De tine, de ideea de tine? Cui îi păsa? Nu ştiam decât că lângă tine eram completă, iar fără tine pustiită. Ne vorbeam, ne înţelegeam, ne completam. Dar ziua aceea a trecut, aşa cum au trecut şi următoarele – toate fără noimă, fără direcţie.

Într-o zi mă voi bucura că eşti fericit în absenţa mea. Într-o zi îţi voi mulţumi că m-ai ajutat să mă cunosc, chiar dacă este posibil ca nimeni altcineva în afară de tine să nu mă accepte aşa. Într-o zi voi putea să te iubesc fără să mă doară, iar apoi voi putea să te ascund în suflet şi să pretind că nu te-am iubit niciodată. Într-o zi voi putea să trăiesc şi să-mi fie bine fără tine.

Într-o zi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s