Etichete

Frumos trenci! Evident, doar e Burberry. Cum să nu-mi placă? Cum să mă ruşinez când afirm că sunt topită după el? Doar nu credeaţi că îndrăznesc să declar că îmi place melodia şi videoclipul pentru ceea ce transmit. Cum aş putea face aşa ceva? Aş părea vulnerabilă, mi-aş distruge carapacea – acest înveliş exterior, acest ambalaj bine studiat pe care m-am străduit atâţia ani să-l pun la punct.

Nu greşesc atunci când spun că societatea ne învaţă să devenim superficiali, să ne lăsăm atraşi de brand-uri, de etichete, să apreciem aspectul exterior, ambalajul, fără să ne pese de calitatea lucrurilor care ne înconjoară, de materiale şi originea lor, de modul în care produsele au luat naştere, prin câte etape au trecut până să ajungă la noi. Conştient sau nu, aplicăm aceleaşi reguli şi în relaţiile cu oamenii din jurul nostru. Societatea ne învaţă să iubim automatismele, să devenim maşinării uşor de controlat, să nu iubim nimic altceva în afară de produsele de consum, banii şi sexul fără aşteptări.

Sexul cu sau fără aşteptări reprezintă tot o invenţie a societăţii. De ce nu ne putem lăsa, pur şi simplu, în voia sentimentelor, de ce ne este greu să fim indiferenţi atunci când nu simţim nimic, să iubim atunci când ne îndrăgostim, fără a ne lăsa influenţaţi de reguli ce ţin de moralitate, de vârstă, de statut social – criterii inventate tot de societate, de altfel? De ce?

Probabil că de teamă – de a fi diferiţi, de a ieşi din tipare, de a fi etichetaţi altfel, de a fi consideraţi „ciudaţi”, „demodaţi”, „fraieri” şi în cele din urmă marginalizaţi. Omul este o fiinţă socială şi pentru a-şi păstra sănătatea fizică şi mentală, trebuie să relaţioneze cu semenii săi. De aceea, va face tot posibilul să evite izolarea voită ori impusă. Dimpotrivă, va căuta în permanenţă iubirea, intimitatea, poate chiar fără să conştientizeze.

Ştiţi că psihologii au ajuns la concluzia că în absenţa iubirii, psihicul copilului nu se poate devolta corespunzător? Dacă nu este îmbrăţişat, copilul scade în dimensiuni şi se poate îmbolnăvi, chiar dacă îi este asigurată hrana (fizică). Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. Oricât de independenţi am crede că suntem, avem nevoie de iubire ca de aer, iar acest fapt nu ne încarcerează, ci, contrar tuturor aşteptărilor, odată acceptat, ne vom simţi mai liberi decât oricând.

Oricât de puternici am crede că suntem, din iubire putem suferi nemăsurat. Este firesc să ne sperie această idee, dar nu trebuie să ne îngrozească faptul că am putea fi consideraţi „slabi”. Toţi avem dreptul să alegem, toţi avem nevoie să iubim, toţi putem suferi. Nu ar trebui să ne ruşinăm de aceste lucruri sau să încercăm a le ascunde pentru a nu fi etichetaţi.

Dacă societatea vrea să ne eticheteze, nu are decât. Important este să ţinem minte că eticheta proprie – cea pe care o purtăm în suflete – este mai preţioasă decât orice marcă de lux ori produs de designer. În plus, este singura pe care ar trebui să o purtăm pe exterior cu mândrie.

gone-travelling-novelty-luggage-tag-emotional-baggage_3677015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s