Doar eu cu mine

wallpaper-running-in-the-grassEste trecut de ora 2:00 (noaptea) când încep să scriu aceste rânduri. De ce nu dorm? O fi de la cele două ceaiuri Rooibos pe care le-am băut, cele şapte ţigări pe care le-am fumat şi cele două filme vizionate în ultimele câteva ore. Sau poate că sunt de vină gândurile care încep să şiroiască acum că s-a făcut linişte în jurul meu.

V-am mai spus că locuiesc singură, ştiu. Am şi menţionat cândva că singurătatea aceasta îmi place mult, poate prea mult – după cum spun unii. Sunt cei care, din când în când îmi atrag atenţia asupra faptului că nu ies din „cutiuţa” mea, că timpul trece şi că voi rămâne „fată bătrână” (între noi fie vorba, fată nu mai sunt, dar nici bătrână nu voi fi aşa curând). Cu toate acestea, ce pot eu să fac? Sunt doar un om. Şi-apoi, ultimii ani din viaţă mi-au arătat că este sănătos să faci ce-ţi spune inima. Mie încă îmi spune că mi-e bine aşa. Şi ce dacă m-am apucat de zugrăvit şi nu am nici un ajutor? Ştiţi cât este de satisfăcător să-ţi dai seama câte poţi face cu doar două mâini de femeie care măsoară numai 160 cm şi cântăreşte în jur de 55 de kg? Primele rezultate mi-au întrecut până şi mie aşteptările. Nu mă aştept să fie totul gata mai devreme de Crăciun, dar sunt sigură că rezultatul final îmi va face sărbătorile de iarnă şi mai frumoase.

Acum că bucătăria este „ca nouă” se pare că mi-am redescoperit şi pasiunea pentru gătit. Dintotdeauna mi-a plăcut să pregătesc feluri noi de mâncare şi, chiar dacă nu am avut de fiecare dată toate ingredientele pe care o reţetă găsită pe internet le cerea, am reuşit să le adaptez cu succes la ceea ce-am găsit prin frigider şi să creez ceva gustos şi arătos. Apoi, cine a spus că atunci când găteşti trebuie să măsori şi să cântăreşti cu atenţie? Eu cred că trebuie să priveşti, să miroşi şi să simţi. Gusturile sunt deja memorate şi dacă îţi întrebi papilele gustative câtă sare sau zeamă de lămâie trebuie să pui peste câteva bucăţi de carne, cu siguranţă vor şti să îţi ofere răspunsul corect. Îţi vor spune chiar şi ce poţi să adaugi în plus faţă de ingredientele iniţiale.

Acum că a venit weekend-ul, voi avea timp să mă ocup de mine şi de cutiuţa mea. Unde mai pui că nici nu contează dacă plouă sau dacă este soare, cât de frig sau cât de cald este, dacă ceilalţi vor fi mulţumiţi sau nu. În acest spaţiu nu există ceilalţi. Sunt doar eu, şi se pare că nu-mi trebuie mult pentru a fi fericită. Trebuie doar să termin de zugrăvit, să-mi iasă mâncarea bună, să mă las de fumat pentru a nu ştiu câta oară şi de data aceasta să mă ţină, să am timp şi pentru citit, văzut filme, alergat, dar şi pentru a schimba câteva cuvinte cu cei dragi (prieteni şi rude). Cu siguranţă că mai sunt şi alte lucruri mărunte care mi-ar putea aduce fericirea, dar e târziu (sau prea devreme) pentru a mai scormoni prin ele. Şi-apoi trebuie să mai şi dorm. Mâine, de fapt azi, trebuie să trec pe la Lidl pentru că au promoţie la unt – singurul ingredient de care mai am nevoie pentru bunătăţile pe care le voi pregăti în weekend.

V-aş invita la masă, dar nu ştiu dacă aveţi loc toţi în cutiuţa mea.

(TO BE CONTINUED)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s