Un alt capăt de linie

freedom38Ce să vorbim când nu mai avem ce să ne spunem? Câte poveşti mai putem inventa pentru a ne asigura că, stând faţă în faţă, suntem conştienţi de prezenţa celuilalt? Chiar crezi că-mi pasă cum îţi bei cafeaua când eşti atât de departe de mine? Crezi că vreau să ştiu cum te simţi dacă îţi întâlneşti prietenii, când nu ştiu cum te simţi atunci când mă întâlneşti pe mine?

Privirea ta, care deunăzi spunea atât de multe despre mine, astăzi este goală. Oricât am încercat, n-am reuşit să mă mai regăsesc în ea. În punctul respectiv s-au adunat ani întregi în care eu n-am fost prezentă. De ce m-am aşteptat ca astăzi să-mi ocup locul pe care îl aveam cândva? Eu nu mai locuiesc acolo.

Îţi permit să-mi vorbeşti numai despre tine. Se vede că-ţi face o deosebită plăcere. Când vine rândul meu să-mi rostesc discursul, îmi dau seama că nu ştiu cu ce să încep. Aveam atât de multe lucruri să-ţi spun înainte să te reîntâlnesc! În mintea mea am trăit acest moment de sute de ori şi, de fiecare dată, ţi-am spus povestea vieţii mele – cu bune, cu rele, exact aşa cum e. Acum îmi dau seama că nimic din ceea ce ţi-aş povesti nu-ţi aparţine, nu se leagă de tine, nu te priveşte şi nu te va mişca. Tot ce este important pentru mine, ţie îţi e indiferent. Trecutul este doar al meu, la fel şi viitorul, dar şi prezentul. Ceea ce împărţim acum nu este decât un moment care va trece mult mai lesne decât a venit, care nu va schimba nimic la ziua de mâine. Mâine va fi acelaşi ca ieri. Tu vei fi plecat fără să-mi fi dărâmat munţii, fără să-mi fi zdruncinat temeliile, fără să-mi fi lăsat în schimb nimic mai mult decât o scurtă amintire. Pentru o perioadă, această amintire va purta cu sine o groază de semnificaţii, însă toate se vor şterge în timp. La un moment dat se va goli şi ea – de senzaţii, de impresii şi, mai ales, de sentimente.

Sufletele noastre sunt pustii, iar uscăciunea lor mă arde prea mult că să-i mai permit să dureze. Te privesc încă o dată şi clipesc pentru a-mi întipări pe retină această ultimă imagine a ta. Restul este de prisos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s