Adevăr sau provocare?

images (2)Cred că am început să înţeleg ce fel de persoană sunt. Deşi aveam bănuielile mele, nu voiam să recunosc faptul că sunt de-a dreptul nerăbdătoare – de fapt, cred că întruchipez superlativul unui om nerăbdător – energică, neastâmpărată chiar, o persoană care trebuie să aibă tot timpul ceva de făcut sau de gândit – în special de gândit. Îmi place să-mi ţin mintea ocupată cu tot felul de gânduri, care mai de care mai neobişnuite.

Pentru că îmi place să am activitate mai mereu (şi pentru că am nevoie de bani, evident), lucrez de pe vremea când aveam aproape 20 de ani. Asta înseamnă că am 12 ani de „vechime în muncă” (CV-ul meu devine din ce în ce mai stufos). Partea frumoasă a acestei experienţe este că, în atâţia ani am avut ocazia să cunosc o groază de oameni. Sunt o persoană sociabilă şi, deşi în şcoală nu reuşeam să-mi fac prea mulţi prieteni, odată cu vârstă mi-am descoperit capacitatea de a lega prietenii la serviciu. Da, majoritatea prietenilor mei sunt foşti sau actuali colegi de muncă.

Unul dintre ei îmi spunea zilele trecute că „dau prea mult din casă” în textele mele. Mărturisesc faptul că afirmaţia sa mi-a dat de gândit, dar nu m-a surprins în mod deosebit. Aceasta era temerea mea în momentul în care am hotărât – cu greu – să creez acest blog.

După o analiză minuţioasă a textelor cu pricina, am ajuns la următoarea concluzie. Articolele mele nu sunt literalmente despre mine, deşi în ele se regăseşte o mare parte din ceea ce sunt, dar mai ales din ceea ce gândesc. Aici intervine aspectul – zic eu – interesant. Viaţa mea nu este palpitantă. Textele mele nu sunt despre ceea ce fac, ci despre (aproape) tot ceea ce-mi trece prin cap. Nu sunt autoarea tuturor faptelor, ci generatoarea gândurilor înşirate în scris. Îmi place să cred că am o imaginaţie destul de bogată, dar imaginaţia nu creează realitatea zilnică.

Lumea mea este alcătuită din fapte, dintre care prea puţine sunt redate în scris, şi din idei pe care încerc să le cosmetizez puţin pentru a le putea publica pe acest blog. Dacă le-aş expune aşa cum curg, probabil că aş genera stupoare în rândul celor care au răbdarea să parcurgă „cronicile” unei femei cu mult timp liber la dispoziţie. Totuşi, torentul acesta de idei trebuie să se reverse undeva. Altfel, probabil că mi-ar exploda capul.

Pe de altă parte, iubesc afirmaţia: „Sunt responsabilă pentru ceea ce spun, nu pentru ceea ce înţelegeţi voi” – mă scuteşte de remuşcări. Dacă aţi citit şi v-aţi format o opinie despre mine, despre viaţa mea, caracterul sau personalitatea mea, vă rog să ţineţi cont şi de faptul că percepţiile pot fi departe de adevăr şi pot spune multe despre voi, de fapt.

„Lumea este o scenă, iar noi suntem actori”. Rolurile pe care le jucăm se schimbă odată cu decorul. Cine vrea să mă cunoască în totalitate, trebuie să facă mai mult decât să-mi citească blogul.

„Welcome to my world!”, dar ţineţi cont de faptul că lumea pe care am creat-o aici ar putea fi cu totul diferită de realitatea în care exist.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s