Poveşti de pe lacul meu

nuferi-albi-1_ebcf126534f90cSunt o femeie de 32 de ani şi sunt singură. Unii spun că viaţa mea abia acum poate începe, alţii sunt de părere că la vârsta aceasta nu voi mai reuşi să găsesc bărbatul care să-mi fie alături pentru tot restul vieţii. Eu nu (mai) cred nimic. Încă mai sper că singurătatea aceasta este doar o perioadă prin care trebuie să trec pentru a fi capabilă ulterior să pornesc mai departe şi să ajung, la un moment dat, acolo unde îmi doresc.

Având în vedere că petrec destul de mult timp cu mine însămi, analizând (circumstanţe, probleme, soluţii), studiind (comportamente, oameni, locuri), meditând asupra diferitelor probleme existenţiale, încep să înţeleg că, de fapt, sunt multe lucruri pe care nu le ştiu despre mine. Trăiesc în compania mea de atât de mulţi ani şi nu pot spune că mă cunosc în profunzime. Ştiu, oare, ce-mi trebuie, ce vreau, unde şi cum vreau să ajung, dar – mai ales – cu cine?

De cele mai multe ori, îmi sunt suficientă mie însămi, însă există şi situaţii în care simt nevoia unui partener. Viaţa îmi oferă ocazii de a cunoaşte oameni, însă la 32 de ani nimic nu mai este atât de simplu ca atunci când eram adolescentă şi acceptam lucruri de dragul experienţei. Totul pare mult mai complex astăzi, am devenit mai selectivă, mai pretenţioasă, poate cu aşteptări prea mari, însă deloc nerealiste, zic eu. Am devenit mai prudentă, iar experienţele pe care mi le doresc azi sunt mai puţin superficiale.

Abia acum încep să mă cunosc, să-mi identific şi să-mi stabilesc limitele. Mi-am câştigat independenţa (nu este REcâştigată, căci nu pot spune că m-am mai bucurat de aşa ceva până acum), iar astăzi ţin cu dinţii de ea şi nu am nevoie de un partener care să mă îngrădească. În aceste condiţii, mă întreb dacă voi mai fi capabilă să împart totul cu o altă persoană, să MĂ împart la doi sau dacă voi mai fi vreodată mulţumită cu ceea ce îmi poate oferi celălalt.

În plus, încep să cred că bărbaţii nu se găsesc, de fapt, pe toate drumurile, aşa cum se spune. E drept, există multe exemplare masculine în jurul meu, însă bărbaţii aceia – care să îndeplinească măcar criteriile minime pentru a nu trece neobservaţi – sunt puţini…înfricoşător de puţini. Ce rost are să-mi construiesc în minte bărbatul pe care mi-aş dori să-l întâlnesc – făcând abstracţie de faptul că nici nu mai ştiu cum îl vreau sau că efortul de a mi-l imagina îmi pare mult prea mare – când am început a renunţa să mai cred în vise? Viaţa nu este ca-n filme, visele devin de prea puţine ori realitate, şi nu întotdeauna te poţi alege cu ceea ce-ţi doreşti.

Nu mai cred în basme. Dacă le-aş scrie, poveştile mele ar fi despre atlfel de prinţi. Ar fi aşa:

Img15Aştepţi ani la rând bărbatul ideal, îl cauţi, îl visezi. Îţi faci neîncetat liste de calităţi pe care trebuie să le recunoşti la el şi defecte pe care nu le poţi tolera, dar te trezeşti într-o zi prinsă în mrejele unei afecţiuni pentru un bărbat de care ştiai că trebuie să fugi toată viaţa. Şi, mai grav, nici măcar pe acesta nu-l poţi avea, iar asta pare să te adâncească într-o agonie stupidă şi interminabilă. Superficialitatea lui ar trebui să te îndepărteze, dar tu, în naivitatea ta, speri că pe sub carapacea aceea de nepătruns îl vei putea găsi pe cel care te va iubi aşa cum ţi-ai dorit dintotdeauna. Aştepţi că o nebună să-şi dea seama că pe tine te vrea, că tu eşti cea pe care a căutat-o până acum. Ţi-l imaginezi în diferite situaţii, însă mereu alături de tine, transformându-se din broscoi în prinţul mult aşteptat. Faci o obsesie bolnăvicioasă pentru el şi îl vezi numai aşa cum ţi-ai dori tu să fie.

Vine apoi ziua când broscoiul pare că se transformă, dar nu în prinţ, ci doar într-un bărbat care te vrea (o dată, de două ori…până se plictiseşte ori numai până când îşi satisface curiozitatea). Te gândeşti că acela este momentul vostru şi te laşi dusă de val. După ce valul trece îţi dai seama că ai sărutat broscoiul, dar nu s-a transformat în ceea ce sperai şi, pe deasupra, mai era şi râios. Ţi s-a arătat în toată „splendoarea” sa şi ţi-a spulberat toate visele, căci de ce ţi-a fost la un moment dat frică, nu ai scăpat. Nimic din ceea ce credeai despre el nu are legătură cu ceea ce este. Şi fugi. Fugi mâncând pământul, convinsă că toţi bărbaţii sunt nişte porci şi că nici unul nu merită iubirea ta.

Mai grav ar fi dacă ai continua să crezi că broscoiul poate fi transformat, în ciuda tuturor aparenţelor, că dacă tu îţi aduci contribuţia vei reuşi să-l ajuţi să devină ceea ce ar fi trebuit să fie. Investeşti o groază de lucruri în asta şi după câţiva ani îţi dai seama că el nu a vrut niciodată să se transforme, că valul tot a trecut, numai că acesta a fost un ditamai tsunami. În urma lui rămân toate prăbuşite, sfărâmate, fără noimă, fără valoare şi ai nevoie de încă o investiţie considerabilă pentru a te reconstrui. Dacă eşti o femeie puternică vei găsi resursele şi vei reuşi să te pui pe picioare, ba chiar mai mult.

După o astfel de experienţă, mai ai oare curajul să laşi orice broscoi să orăcăie pe lacul tău? Probabil că nu. Dar cum vei şti să te ţii departe de tentaţii? Cum poţi recunoaşte broscoiul costumat în prinţ? Cum poţi fi sigură că prinţul pe care poate îl vei întâlni cândva nu se va transforma într-un broscoi în cele din urmă? Ce garanţie ai că nu te vei simţi în continuare atrasă de bărbaţi care respectă acelaşi tipar?

Se spune că, dacă petreci o perioada în singurătate şi îţi permiţi să te cunoşti şi să te iubeşti mai presus de orice, vei atrage bărbatul care te va iubi în aceeaşi măsură. După cum spuneam, eu nu mai cred în poveşti. Cred numai în ceea ce văd şi dacă mi se va întâmpla inimaginabilul, voi confirma teoria de mai sus. În caz contrar, voi scrie încă o poveste cu broscoi care nu se transformă niciodată în prinţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s