Când viața ne împarte

bufon-de-la-suerte„Sunt vagabondul veții mele”…aşa spune o melodie cântată la petreceri, de obicei dimineaţa, când pe petrecăreţi îi cuprinde nostalgia. Sunt curioasă dacă există o melodie intitulată „Sunt bufonul veții mele”.

Când eşti vagabond, eşti fericit sau te minţi că eşti. Colinzi, te bucuri, probezi, guști din toate plăcerile vieţii, deşi conştient că toate au un preţ. Când eşti bufon, încerci să faci aceleaşi lucruri, însă viaţa îţi râde în faţă, îţi pune piedică, iar tu cazi în patru labe în faţa mulţimii distrate.

Oare câţi dintre noi au curajul să îşi privească viaţa din această perspectivă, să lase garda jos, mândria deoparte şi să cuantifice ridicolul situaţiilor în care s-au regăsit la un moment dat? Pentru unii este aproape terifiant să retrăiască mental toate etapele vieţii şi să descopere că, de cele mai multe ori, nu au fost decât mijlocul de distracţie al vagabonzilor din jurul lor. Poate că viaţa ne împarte aşa, în vagabonzi şi în bufoni.

Aţi putea spune că roata se întoarce şi că, la un moment dat, rolurile se vor inversa, dar oare este suficient? Mă întreb dacă ceea ce ar putea urma, compensează toate pierderile suferite până atunci. Vor mai fi bufonii în stare să aprecieze darurile care li se oferă după ce personalitatea le-a fost afectată ani la rând de umilinţa statutului pe care l-au avut?

Este o situaţie similară cu aceea în care Biserica îţi promite viaţă veşnică şi fericire nemăsurată după o existență plină de greutăţi, restricţii şi insatisfacţii. Este un cerc vicios care îţi alterează existenţa după fiecare experienţă. Bufonul nu va mai fi acelaşi după ce se va ridica din mocirlă. Va fi murdar, greoi, cocoşat, dezamăgit, iar în momentul în care vântul îi va curăța praful de pe haine, fie se va trezi din nou în patru labe, fie curăţenia pielii sale nu va mai face nici o diferenţă. Pentru el nu va mai conta. Se va şti deja bufon şi va urma calea pe care a fost aruncat de vâltorile vieţii.

Cât de puternic trebuie să fie pentru a se scutura de toate, pentru a face o schimbare radicală şi a deveni, eventual, vagabond? Care sunt resursele pe care trebuie să le caute pentru a se reinventa? Dacă le are deja, cum învaţă (fără ajutor) să le folosească?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s