N-am ştiut

sa-ne-inchidem-in-cuvinteN-am ştiut că exişti decât atunci când abia începeam să percep şi să înţeleg lumea din jurul meu. N-am ştiut de ce nu-mi eşti alături, deşi te simţeam atât de aproape. N-am ştiut că nu mă cunoşti, cum nici eu nu te cunoşteam pe tine, deşi ştiai că exist, şi nu-mi explicam cum de nu te întâlnesc în drumul meu prin viaţă.

N-am ştiut că tu vei fi cel care, la momentul potrivit, se va ivi din negura timpului şi-mi va deschide calea printr-un gest simplu, efemer, dar decisiv. N-am aflat niciodată cum de-ai ştiut că aveam atât de multă nevoie de tine atunci când nici măcar eu nu credeam că la tine se află cheia. Ai venit, ne-am văzut, ne-am privit cu adevărat, ne-am înţeles prin cuvinte nerostite. Ne aveam unul pe altul de la începutul timpului meu. Ce rost şi-ar mai fi avut vorbele? Ai plecat fără să ştiu dacă te vei întoarce vreodată. Cu toate acestea, am ştiut că eşti parte din mine şi că vei fi prezent indiferent de distanţă, de vreme sau de întâmplările care ne vor conduce prin lume. În lumea mea existai dintotdeauna şi vei fi continuat să fii parte din ea până la capăt.

N-am ştiut că vieţile noastre urmau căi paralele, care aveau să se intersecteze numai în momentele cu adevărat importante. Nici măcar acum nu ştiu dacă datorită ţie sau din cauza ta sunt, aşa cum sunt. Ştiu că de la tine am lumina, dar şi parte din întuneric. De la tine am destule şi îţi mulţumesc pentru toate. De la tine nu am multe, dar nu te judec pentru aceasta. Ai fi putut să-mi oferi nenumărate lucruri din cele care mi-au lipsit, dar înţeleg că nu ai putut mai mult decât atât. Toţi greşim, iar acum înţeleg mai bine că nu e uşor să iei decizii.

N-am crezut că drumul tău se va sfârşi aşa curând. N-am ştiut că nu voi mai avea ocazia să-ţi spun că tot ce mi-ai lăsat, poate fără să-ţi dai seama, îmi ajunge să exist, să încerc a te înţelege şi să îmi amintesc de tine. Poate că și prin mine vei mai vedea această lume, atât timp cât îmi va fi permis să o colind.

Nu ştiu dacă aceste cuvinte vor ajunge până la tine, dar nici nu mai contează. Oricum, cuvintele nu şi-au avut niciodată rostul între noi. Ne-am cunoscut şi ne-am vorbit într-un mod pe care n-aş putea să-l definesc vreodată.

N-am ştiut până acum că scopul tău în viaţa mea a fost demult îndeplinit.

Rămas bun, om drag!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s