O lume nebună

BroadcastOtellohdl1012Trăim cu adevărat într-o lume nebună…nebună de tot (vorba cântecului). Este spaţiul şi timpul în care valorile nu mai sunt recunoscute şi nici măcar clar definite, în care lucrurile se schimbă de la o secundă la alta. Este lumea în care suntem îndemnaţi să ne bucurăm de lucrurile simple, de momentul prezent şi, uneori, să preţuim cu desăvârşire trecutul. Suntem încurajaţi să apreciem arta şi tot ceea ce se încadrează la capitolul „cultură”. Aşa am fost eu educată şi mi-a fost ușor să nu mă abat de la această cale. Iubesc literatura, pictura, opera, baletul, teatrul. Ca atare, merg, deseori, la operă.

De curând am avut deosebita plăcere de a urmări „Otello” pe scena Operei Naţionale Bucureşti – cu adevărat o capodoperă a lui Verdi. A fost un spectacol extraordinar, o prestaţie formidabilă care m-a emoţionat profund, care mi-a dat fiori de nenumărate ori, dar care m-a pus serios pe gânduri. Cine nu cunoaşte subiectul acestei opere, poate găsi detalii aici: http://www.operanb.ro/spectacol/otello.

Cu toate acestea, trebuie să vă mărturisesc faptul că m-am simţit cumva iritată, revoltată chiar, când am înţeles, încă o dată, care a fost condiţia femeii de-a lungul timpului şi mi-am dat seama că, de fapt, şi astăzi există femei care se confruntă cu tratamente asemănătoare. Desdemona întruchipează femeia care îşi găseşte împlinirea într-un bărbat – un bărbat pe care îl iubeşte şi îl admiră pentru curajul său, căruia îi atribuie multe merite şi fără de care viaţa ei nu mai are însemnătate. Nu-i aşa că, dacă va străduiţi puţin, găsiţi în jurul vostru femei care respectă acelaşi tipar? Eu da. De aceea, am perceput spectacolul sub o altă formă. L-am trecut prin filtrul experienţelor şi învăţămintelor acumulate până acum şi am judecat lucrurile, poate, diferit.

Otello o iubeşte pe Desdemona cu o pasiune nemăsurată. Este genul de iubire pe care îl regăsim în opere literare, în filme, în vise. Genul acesta de iubire are, în schimb, o justificare. O iubeşte pentru că este blondă şi are pielea albă şi fină, are mâinile delicate şi e o femeie bună, castă, sensibilă, care îi este tot timpul aproape şi îl ajută să vadă lumea dincolo de ororile războaielor. Atât timp cât ea nu-şi depăşeşte aceste atribuţii, atât timp cât nu se schimbă, iubirea lui îşi păstrează caracteristicile. Ce-l schimbă pe Otello? Îndoiala. Teama că iubita lui ar putea avea alt bărbat. Acest sentiment se transformă în gelozie, într-o clipă, atunci când temerile îi sunt alimentate şi amplificate de intrigi. Gelozia se transformă în nebunie în momentul în care Otello primeşte o, aşa-zisă, dovadă a infidelităţii soţiei sale. Nici măcar o clipă nu se gândeşte să o asculte, să aibă încredere. Oricum, ea este doar o femeie, iar ele sunt „slabe de înger” şi înşelătoare. Oricum, el are autoritate asupra ei şi când îi cere să tacă, sau să vorbească, să vină sau să plece, ea trebuie să se supună. Trebuie să-l slujească şi să-l urmeze fără să crâcnească. În caz contrar, el poate oricând să folosească forţa. Este trist că, de fapt, nu-şi înfrânează pornirile: o agresează fizic şi verbal fără nici o reţinere. Cu toate acestea, paradoxal, o iubeşte. Îşi iubeşte slujnica – femeia de a cărei viaţă dispune după bunul plac, exact aşa cum îi dictează caracterul. De aici şi până la crimă nu mai e decât un pas, pe care Otello îl face în deplină cunoştinţă de cauză, cu siguranţa omului care îşi sacrifică plantele ce s-au dezvoltat necorespunzător în grădina de zarzavaturi.

Mă întreb, încă o dată, dacă sunt singura sensibilă la aceste aspecte. Mă înverșunează faptul că această viziune asupra femeilor încă nu s-a schimbat în totalitate. Încă există un număr îngrijorător de bărbaţi asemănători lui Otello şi destule femei similare Desdemonei, care îşi acceptă statutul pe care societatea l-a construit pentru ele de-a lungul timpului, care nu încearcă să se împotrivească tendinţelor şi să depăşească toate aşteptările.

„El s-a născut pentru glorie,
Eu pentru a-l iubi.” …şi atât.
(Actul al IV-lea, Aria Desdemonei, „Cântecul salciei”)

Lumea în care trăim ne oferă din toate câte ceva. Depinde numai de noi dacă primim totul, sub ce formă acceptăm ceea ce ni se oferă, cât evaluăm întâmplările din jurul nostru şi unde punem capăt situaţiilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s