O binecuvântare!

feeling-goodPentru că textul anterior a lăsat loc de interpretări, unele complet eronate, simt nevoia să clarific situaţia pentru puţinii mei cititori. De aceea, mă simt obligată să scriu încă un articol despre mine.

Dragilor, să ne înţelegem. Nu sufăr, nu sunt deprimată şi nu dorm cu lama pe noptieră. De altfel, nici nu am o lamă în casă…sau cutter, sau orice alt obiect se mai foloseşte la tăiat venele.

De ceva timp locuiesc singură. De fiecare dată când declar asta observ compasiunea în ochii interlocutorilor mei. Apoi, inevitabil, urmează încurajările de tipul: „Capul sus! Viaţa merge înainte.” Mă adresez acum celor care au folosit aceste expresii pentru a mă face să mă simt mai bine (deși nu credeam că am lăsat să se înţeleagă că m-aş simţi rău). Mulţumesc pentru intenţie, apreciez efortul. Vă sunt recunoscătoare, să nu mă înţelegeţi greşit. Totuşi, vă rog să ţineţi cont de faptul că detest această asociere de cuvinte. Capul este sus, evident (unde ar putea fi?). Viaţa merge în direcţia indicată, evident, de asemenea. Dacă aţi petrece suficient timp împreună cu mine aţi observa că nimic nu m-a cocoşat până acum.

Viaţa poate fi uneori grea şi toţi avem parte de momente mai puţin plăcute pe parcurs. Mi-am primit şi eu porţia (cu siguranţă, voi mai primi), dar îmi place să cred că am avut atitudinea potrivită în faţa acestor obstacole. Când un drum s-a închis, am căutat altul şi, din fericire, l-am găsit.

Aşadar, sunt singură şi mă simt fantastic! Este o adevărată binecuvântare. Îmi place la nebunie compania mea, îmi place libertatea de a face tot ceea ce vreau fără a oferi explicaţii, îmi place să ascult muzică (şi nimeni nu mă critică atunci când ascult aceeaşi melodie de zeci de ori) şi dansez – da, singură prin casă. Îmi permit să cânt (prost) ori de câte ori am chef şi nimeni nu-mi face observaţie atunci când nu nimeresc notele (vecinii nu mi-au bătut la uşa până acum, deci, ori sunt foarte toleranţi, ori nu mă aud, ori le place). Fac mişcare atunci când vreau, meditez, citesc, scriu. Mă ocup de treburi „administrative” numai dacă am chef.

Pentru a scurta lista tuturor lucrurilor pe care le fac numai dacă, şi când, şi cum vreau, vă mai spun doar atât: tot ceea ce fac mă determină să mă simt extrem de bine. Prietenii care mă cunosc din adolescenţă îmi spun că am redevenit eu însămi. Ce poate fi mai bine decât atât?

Aveam astăzi o discuţie cu o prietenă şi-i povesteam cum m-am tăiat la un deget, destul de serios, cu foarfeca (da, mai am şi obiecte ascuţite prin casă). Îi spuneam că mă bucur că nu a fost foarte dureros. Eu sunt cam sensibilă la durere şi, de multe ori, simt că leşin în astfel de situaţii. Dacă aş fi leşinat, acolo rămâneam. „Avantajul de a locui singur”, a remarcat ea. „Da, nu te deranjează nimeni, nici măcar când leşini”, am răspuns eu. Într-adevăr, nu sunt numai avantaje, dar este minunat când le pui în balanţă împreună cu dezavantajele şi primele cântăresc mai mult.

În încheiere, vă invit să ascultaţi melodia care descrie cel mai bine starea mea de spirit. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s