Sensul gândurilor fără noimă

ratacireIată-mă, din nou, cu laptop-ul în braţe, cu privirea aţintită asupra unei pagini goale, cu gânduri şiroind fără noimă în toate direcţiile. Acest tumult haotic pe care încerc din raspunteri să îl strunesc, căruia încerc să-i dau o direcţie, să-i ofer un sens, mă controlează şi mă duce pe tărâmuri în care uneori nu aş vrea să ajung. Amalgamul acesta iraţional, nefiresc, mă poartă pe culmi fantastice, îmi arată minunile lumii, ale vieţii pe care aş putea-o avea sau mă aruncă în prăpăstii negre şi reci din care cu greu mă mai pot ridica. Atunci înţeleg că este momentul să umplu pagina goală din faţa mea, că este momentul să scriu.

Scriu sperând că lucrurile vor prinde sens, că voi reuşi să mă concentrez asupra aspectelor esenţiale, dacă există. Scriu pentru că am întrebări la care nu găsesc răspuns. Sunt mereu aceleaşi întrebări care, cu siguranţă, i-au frământat şi pe alţii înaintea mea – nimic nou, nimic deosebit.

Mă întreb, de ce iubim, cum, cât şi pe cine? Mă întreb dacă suntem în stare să trăim clipa, să ne abandonăm prezentului fără prejudecăţi, fără limite, fără precauţii. Mă întreb, de ce aşteptăm urmările faptelor noastre că pe nişte roade ale seminţelor puse la germinat într-o doară? Care este limita de care nu putem trece atunci când urmărim concretizarea unui vis? Care este deosebirea între iluzie şi speranţă?

În acest moment nu-mi dau seama dacă ştim de ce iubim. Iubim şi atât. Iubim pentru că ne place, pentru că în felul acesta simţim că trăim şi că nu ştim să ne ducem existenţa altfel, pentru că nu ne putem controla sau nu trebuie, ori nu vrem. Iubim pentru că în lipsa acestui sentiment viaţă noastră ar fi searbădă şi pentru că iubirea ne dă sens. Iubim aşa cum ne place, aşa cum ne permite caracterul sau după cum ne-am format. Îi iubim pe ceilalţi aşa cum şi atât cât ne iubim pe noi înşine, dar nici măcar nu conştientizăm lucrul acesta. Îi iubim pe cei care ne seamănă pentru că suntem influenţaţi de narcisismul nostru inconştient şi deloc patologic, poate doar ereditar, şi pretindem ca obiectul iubirii noastre să fie tot ceea ce noi suntem, însă ne atrag deopotrivă deosebirile – aşteptări absurde și contradictorii – și demontăm cu rapiditate orice opinie diferită sau manifestare potrivnică.

Când iubim, considerăm că ne abandonăm momentului, dar nu o facem. Involuntar ne impunem limite şi ne lovim de prejudecăţi. Cei care în trecut au avut parte de experienţe mai puţin plăcute îşi propun să fie precauţi, să se ferească de neplăceri, de suferinţă. Astfel, nu putem trăi clipa cu adevărat, nu putem simţi gustul fericirii atunci când ne îngurgităm cu noduri porţia. Fericirea este efemeră. Ea aparţine lui „aici” şi lui „acum”, indicatori nestatornici pe care nu-i recunoaştem în frământarea noastră permanentă pentru a evita trecutul şi a urmări cu efervescenţă viitorul. În cazul acesta, mi-e greu să cred că putem exista cu toată fiinţa în prezent. Rătăcim dezorientaţi undeva într-o dimensiune indefinită, într-o contopire clandestină a trecutului cu un viitor care există numai în imaginaţia noastră, care de fapt nici nu există.

Când nu trăim prezentul, ce facem? Aşteptăm. Tânjim după viitorul care ne poate aduce tot ceea ce prezentul ne refuză. Aşteptăm rodul speranţelor noastre ca pe un tărâm al făgăduinţei, deşi nimeni nu ne-a promis că-l vom descoperi. Am fi în stare de multe sacrificii pentru îndeplinirea dorinţelor, dar când simţim o ameninţare facem cale întoarsă. Instinctul de supravieţuire şi grija pentru siguranţa personală nu ne permit să ne asumăm riscuri, limitându-ne astfel atingerea ţintelor propuse. Fericiţi cei curajoşi, căci ei îşi vor vedea visul cu ochii. Păcat de cei exagerat de precauţi, căci ei vor moşteni numai speranţa, care rămânând abstractă nu e altceva decât o iluzie, iar a alerga după iluzii înseamnă a urmări miraje în deşert.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s