Tranzacții

emptinessExistă o mulţime de lucruri pe care încă le mai am de învăţat de la viaţă. În toţi anii care au trecut am pierdut prea mult timp şi am consumat prea multă energie cu oameni care nu ştiu să aprecieze sau să preţuiască ceea ce li s-a oferit. Zile interminabile de eforturi depuse, pagini întregi scrise în zadar, mii de gânduri îndreptate numai către ei sau sentimente investite pentru ceva de la care niciodată nu aş fi putut culege roadele. Dar atunci nu ştiam asta.

Se spune că trebuie să îi tratezi pe ceilalţi exact aşa cum ţi-ai dori ca ei, la rândul lor, să te trateze pe tine, dar cum reacţionezi atunci când primeşti în schimb numai indiferenţă? Cum poţi recupera ceea ce ai oferit când, de fapt, nu ai nimic de primit? Oamenii nu au abilitatea sau bunul simț să se gândească măcar pentru o clipă la cei din jurul lor. Sau poate că nu este vina lor, ci numai a ta că te-ai lăsat în voia pornirilor altruiste sau că ai interpretat citind printre rânduri ceea ce trebuia să înţelegi literalmente.

În această piesă de teatru fad şi simplist singurul care pierde este cel care îşi joacă rolul cu prea multă pasiune. Pasiunea trebuie, în societatea zilelor noastre, să fie direcţionată numai către îndeplinirea scopurilor personale. Sentimentele trebuie să fie ferecate cu şapte lacăte, din raţiuni protective, şi eliberate numai după ce eşti absolut convins că nimeni nu ţi le va călca în picioare. Până atunci, sănătos este să uiţi de ele, să nu le ocrotesti, să nu le lustruieşti, ci să le laşi să crească sau să moară, în funcţie de situaţie.

Încep să cred că studiile şi abilităţile antreprenoriale au devenit cheia succesului astăzi. Trebuie să ştii ce, cât, cum şi unde să investeşti – cunoştinţe, timp, dăruire, sentimente. Relaţiile sunt, de fapt, tranzacţii. Dacă nu eşti priceput, inspirat, instruit corespunzător, cel mai probabil, vei pierde tot ceea ce ai investit. Nu este indicat să faci ce-ţi spune inima, ci trebuie să te laşi condus numai de raţiune, să te ghidezi după regulile nescrise ale societăţii în care trăim.

Tebuie să ai grijă câte uși deschizi către sufletul tău, căci unele nu mai pot fi închise niciodată iar vânturile uscate și reci îţi pot anula şi ultima dâră de umanitate rămasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s