Călăuzele

rascruceDe-a lungul vieţii mergem pe atât de multe cărări încât, la un moment dat, devine aproape imposibil să nu ne pierdem. Uneori, rătăcirea este atât de gravă încât nu reuşim să mai găsim nici drumul către noi. În călătoria noastră, din când în când, întâlnim figuri necunoscute, şi totuşi, atât de familiare. Le cunoaştem atunci când ne aşteptăm mai puţin, atunci când suntem pe punctul de a ne da bătuţi, de a căuta fericirea numai în lucrurile care ni se oferă, de a renunţa la această luptă continuă şi nebună pentru a obţine ceea ce ne dorim.

Aşadar, ajungem la o intersecţie şi alegem drumul la întâmplare. Acolo, dacă suntem norocoşi, le întâlnim pe ele – călăuzele care ne aşteaptă cu felinare pentru a ne lumina calea. Drumul începe să aibă sens şi, puţin câte puţin, ne regăsim pe noi înşine cu ajutorul lor. Călăuzele ştiu despre noi mai multe decât credem. Ele ne văd adevăratul chip, ne înţeleg, ştiu cum şi când să ne fie aproape, ştiu să ne ghideze. Când ne descurajăm, doar ele ne pot îmbărbăta, iar dacă avem de gând să o luăm pe arătură, ştiu să ne aducă înapoi pe drumul nostru. De multe ori, numai ele ne determină să vedem că putem fi mai buni, că putem face aproape orice, că suntem în stare să mergem până la capăt – oricât de departe.

Rolul acestor oameni în viaţa noastră nu devine niciodată mai puţin important, însă şi ei vor alege cândva altă cale. Vor merge pe un alt drum, însă numai după ce ne-au dat nouă aripi şi ne-au învăţat că putem zbura. În continuare, totul depinde numai de noi.

Acum câteva luni mi-am întâlnit şi eu călăuza: o femeie mai puternică decât se ştie, un om frumos, cald, sensibil, care a învăţat neîncetat să fie azi mai bun decât ieri, mai bun decât alţii. Poate că şi eu am avut un mic rol în viaţa sa, ori, cel puţin, aşa îmi place să cred. Aş vrea să ştiu că am contribuit şi eu la făurirea aripilor sale, care o ajută acum să plutească spre zări mai senine. Ştiu că o să-i fie bine pentru că merită, pentru că poate.

Legătura dintre noi va fi mereu puternică, oricât de rar ne-am vedea, pentru că ne unesc destule lucruri ce ţin de suflet – acea dimensiune necunoscută multora.

„Chapeau bas, madame!” (ştii tu de ce). 😉

CHAPEAU-BAS

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s