Fără jumătăți de măsură

10177994_790629614288450_3341125237550364230_nTrăim într-o perioadă în care informaţia se află doar la un click distanţă. Tot ce vrei să afli se poate găsi, acum, online. Sunt sigură că aţi observat şi voi că e plin internetul de articole şi sfaturi despre relaţii, despre cum să-ţi găseşti perechea şi cum să o păstrezi.

Cel mai deranjant este, din punctul meu de vedere, atunci când dau peste articole care te învaţă cum să-ţi găseşti „jumătatea” – de parcă toţi am fi nişte invalizi, fiinţe incomplete şi netrebnice, până în momentul în care apare el sau ea şi numai atunci devenim ceea ce societatea consideră că trebuie să fim. Absurditatea acestui lucru constă tocmai în faptul că, până nu devenim fiinţe complete, până când nu reuşim să ne cunoaştem pe noi înşine, să ştim ce vrem, să ne simțim cu adevărat împliniţi, nu ne putem găsi perechea potrivită.

Nu ne dorim un partener pentru că avem nevoie de cineva care să ne completeze, care să facă ceea ce noi nu suntem capabili şi nici nu ni-l dorim pentru că avem o anumită vârstă şi că e timpul să ne aşezăm la casă noastră – după cum se spune. Relaţiile, iubirea, nu se întâmplă pentru că trebuie – ceva, orice. Nu ne trebuie iubire pentru că avem nevoie de cineva care să ne gătească sau să ne repare o yală. Relaţia se naşte de la sine, pentru că asta simţim, pentru că avem multe de împărtăşit, de povestit, ori, dimpotrivă, pentru că ne place foarte de mult să tăcem împreună. O relaţie nu se construieşte, ci se creşte – liberă, fără constrângeri, fără limitări, fără proceduri.

Trebuie să ne fie clar că un bărbat (sau o femeie) nu se schimbă cu timpul în funcţie de preferinţele noastre, ci se acceptă şi se iubeşte chiar şi pentru slăbiciunile sale. Neajunsurile celor pe care îi iubim dobândesc alte nuanţe pentru că fac parte din ei. Atunci când le facem loc în viaţa noastră e de la sine înţeles că îi acceptăm aşa cum sunt. Este inutil să încercăm a-i modela după tiparele noastre. Sunt unici, sunt deosebiţi aşa – compleţi – cu plusuri şi cu minusuri. Tot ceea ce putem face este să le fim alături în orice condiţii, să îi ajutăm dacă decid să-şi depăşească limitele, să-i încurajăm, eventual să le oferim doar critici constructive, dar numai atunci când ni le cer.

Într-o relaţie nu te implici parţial sau temporar, ci pe termen nedeterminat, cu tot ceea ce eşti şi tot ceea ce ai, mai bun sau mai puţin bun şi o faci atât pentru a vă bucura de momentele frumoase, cât și pentru a face tot posibilul să le depăşiţi, împreună, pe cele dificile. Nu suntem pe jumătate oameni şi nu ne căutăm o altă jumătate, ci ne dorim pe cineva care să ne accepte şi să ne iubească aşa cum suntem. Aceasta implică, evident, reciprocitate. O relaţie reprezintă un drum cu dublu sens, parcurs in doi, presupune să ştii ce să ceri şi să fii sigur că poţi oferi ceea ce ţi se cere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s