Lecții de viață

Image„Dacă nu ai o vorbă bună de spus, mai bine taci”, se zice. De data aceasta, nu pot să tac. Simt nevoia să dau glas nemulţumirii mele, iar dacă aşteptaţi să citiţi un text optimist, mai bine vă opriţi. Nu, de data aceasta. Acesta este un text despre mocirla în care suntem nevoiţi să înaintăm în fiecare zi, despre unele situaţii neplăcute în care ne aflăm cu sau fără voia noastră şi care sunt create, de data aceasta, de cei aflaţi în jurul nostru, uneori mult prea aproape.

Există oameni care au o plăcere deosebită în a răsuci cuţitul în rană. În plus, uneori le place să mai adauge şi sare. Sunt oameni care par a se hrăni din nefericirea celorlalţi. Sunt aceia care ştiu când şi cum să-ţi fure, conştient sau nu, chiar şi cel mai mic moment de linişte, de seninătate. Dacă îi poţi depista, ţine-te departe!

De asemenea, există oameni cărora le place la nebunie să-i judece pe ceilalţi. Da! Ei întotdeauna ştiu ce e mai bine pentru tine; numai tu, ca fraierul, vrei să-ţi trăieşti viaţa după principii numai de tine ştiute. Nuuu! În opinia lor trebuie să te ghidezi după regulile acceptate de ei.

Când eram în liceu, aveam o profesoară de fizică de la care am învăţat un singur lucru: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!” (da, niciodată nu mi-a plăcut fizica, dar am asimilat cu mare plăcere orice lecţie de viaţă). Aşadar, cum pot oamenii să pretindă că alegerile pe care le faci sunt greşite, mai ales când tu ştii cine eşti, cum eşti şi care sunt nevoile sau preferințele tale? De ce, atunci când eşti la pământ şi simţi că nu ai puterea să te ridici prea curând, vin unii şi-ţi mai aplică o lovitură pentru a-ţi oferi o lecţie? Lecţia pe care ar fi vrut ei să o înveţi nu e aceea pe care o cauţi, iar asta este de neacceptat în opinia lor.

Ar fi indicat să vă ţineţi departe de cei care intră cu bocancii plini de noroi în viaţa voastră. Sunt oameni care va seacă de tot ce e bun sau frumos, de toată energia pozitivă şi care vă încarcă, în schimb, cu amărăciune, cu deznădejde, poate chiar cu ură.

Relaţiile interumane sunt dificile, pentru că oamenii sunt complecşi. Nu poţi pretinde că ştii ce stă în spatele deciziilor celorlalţi. Fiecare are propriile tare, fiecare are cel puţin o povară de purtat şi fiecare are consecinţe ale acţiunilor trecute pe care le suportă, aşa cum poate. Vine o vreme când, aşa cum bine se ştie, „roata se întoarce”. Mă întreb: oare suntem capabili să depistăm cauzele neajunsurilor care ne apasă? Sau este mai uşor să dăm vina pe soartă, pe ghinion, pe Dumnezeu? De fapt, „cum îţi aşterni, aşa dormi” – iată o altă zicală din popor care ar trebui să ne dea de gândit.

Ar fi bine dacă am înceta să-i mai taxăm pe ceilalţi pentru fiecare moment de slăbiciune cu scopul de a demonstra cât de minunaţi suntem noi. Ştiu, este un comportament poate inconştient, deseori deprins în şcoală sau în familie, dar aceasta nu este o scuză. Ar fi momentul să devenim conştienţi că „ceea ce semeni, culegi”. Nu suntem singuri pe acest pământ, şi, din păcate sau din fericire, suntem legaţi unii de ceilalţi şi, inevitabil, ne influenţăm reciproc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s